NUNTA

Visam că mă visam pe câmp cu doi prieteni din copilărie şi cu iubita mea care era cu noi deşi nu se vedea
grupuri de tineri agresivi săpau Treceam pe lângă ei
unul a nimerit cu sapa statuia unei antice femei aflată pe sub bulgări
era cât el de mare făcută din lemn putred avea un cap de şoim care se răsucea pe gât
„ce faci cu ea” l-am întrebat mi-a dat-o mie am pornit la drum purtând la subţioară statuia de lemn putred
„nu ştiţi în ce judeţ este Piteştiul” m-a întrebat un călător
„în Argeş” i-am răspuns toţi trei odată (iubita mea era cu noi dar nu se auzea)
omul acela călător ne-a mulţumit „eu merg la Vidra” ne-a comunicat

visul din vis în care nu visam Nu-i mai vedeam pe săpători iar omul-călător zbura deasupra noastră spre comuna unde avea să se petreacă nunta de la Cana Pe drum făceam un fel de happening mergeam în şir ţinându-ne de mână ca Orbii lui Bruegel atâta doar că noi aveam ochii legaţi cu feşe albe (Resturi diurne Imaginea văzută astă-seară la TV un fel de marş cel mai frumos din toate)

treceam prin sate „e aproape” anunţam La capete de uliţi vedeam din când în când pe cineva care părea că ne aşteaptă făcea şi semne de salut striga cu palmele la gură „bine aţi venit” „E fiul doctorului de la Cana” îmi spuneam „poate că e şi nunta lui poate şi el e doctor” îl salutam cu mâna ridicată (la subţioară ţineam strâns statuia)

eram la nuntă Mirii se schimbaseră Erau tot ei dar alţii (pe mirele cel nou îl cunoşteam eram prieteni din copilărie se însura pentru a doua oară cu prima lui nevastă doctorul-fiu era copilul lor) Mirii dintâi pieriseră cu totul se preschimbaseră în mirii de acum iar omul-călător zburase către Vidra mai rămăseseră la masă doar copilul-doctor plus câţiva nuntaşi mâncau dintr-un platou de sticlă peşti mărunţi

fireşte n-am mâncat nimic A fost adus un peşte viu m-au invitat să iau fireşte că am refuzat Le-am adresat celor în drept cuvintele ce se cuvin apoi m-am ridicat şi am plecat Nuntaşii nu duceau lipsa de vin la nunta de la Cana

visam că mă visam pe câmp Aveam la subţioară statuia de lemn putred Iubita mea era cu mine deşi nu se vedea