Gheorghe Grigurcu
Existenţa poeziei
Editura Cartea Românească, 1986
Recalificând acordul secret dintre contrarii, Naum cultivă
un surrealism "copt", ce uneşte frăgezimea spontaneităţii cu
rafinamentul tehnic, nebuloasa metaforică cea mai seducătoare cu o impecabilă
luciditate. Analogon existenţial, creaţia sa se fondează pe o inepuizabilă
dialectică a contiguităţilor, într-o prodigioasă devenire din care hazardul
e "o cauzalitate care nu mai funcţionează sau funcţionează după legi
nebănuite" (Oh culegând la ştevie). Pentru a intensifica
senzaţia vieţii formal suspectate (prin sistematica demontare a clişeelor,
prin eliminarea confuziei care adoptă cifrul falacios al clarităţii: "şi
e atâta ceaţă încât abia se văd cuvintele" (Marile serbări
galante), poetul recurge la ilogismele cele mai frapante, la
o rigoare a ineditului. Energia asociaţiei simbolizează energia sa vitală,
bogăţia de conexiuni prin care se poate pune în relaţie cu sine. Neadmiţând
sentimentul în stare brută, bănuindu-l de dulcegărie, îi substituie senzaţia
ori cel mult forma sa concentrată, fulgurantă care este emoţia. (…) Poetul
e unul din cei mai puri lirici ai noştri, refugiindu-se în realitatea
şocantă, rebarbativă, care e un test al deconvenţionalizării… Dar în afara
semnificaţiei intrinseci (estetice) pe care o ilustrează creaţia lui Gellu
Naum, aceasta îndeplineşte şi un rol istoric deloc scos în evidenţă până
în prezent. Autorul Copacului-animal îndatorează o seamă de poeţi
ce i-au urmat cu prefigurări dintre cele mai incontestabile ale particularităţii
lor. Istoria literară va trebui să refacă itinerariile unor deveniri lirice,
protejând dreptul de pionierat al celui mai important poet suprarealist
al nostru. (…) Peste aceştia ca şi peste alţii, Gellu Naum întinde un
fir al unui lirism cu atât mai curat şi mai profund, cu cît face toate
încercările posibile de a se macula şi a se renega. Nici un neajuns al
vârstei nu i-a atins scriitura suplă şi tonică, înzestrată ca acum patru
decenii cu însemnele unei eterne tinereţi.
|