Gheorghe Grigurcu

Existenţa poeziei

Editura Cartea Românească, 1986

Recalificând acordul secret dintre contrarii, Naum cultivă un surrealism "copt", ce uneşte frăgezimea spontaneităţii cu rafinamentul tehnic, nebuloasa metaforică cea mai seducătoare cu o impecabilă luciditate. Analogon existenţial, creaţia sa se fondează pe o inepuizabilă dialectică a contiguităţilor, într-o prodigioasă devenire din care hazardul e "o cauzalitate care nu mai funcţionează sau funcţionează după legi nebănuite" (Oh culegând la ştevie). Pentru a intensifica senzaţia vieţii formal suspectate (prin sistematica demontare a clişeelor, prin eliminarea confuziei care adoptă cifrul falacios al clarităţii: "şi e atâta ceaţă încât abia se văd cuvintele" (Marile serbări galante), poetul recurge la ilogismele cele mai frapante, la o rigoare a ineditului. Energia asociaţiei simbolizează energia sa vitală, bogăţia de conexiuni prin care se poate pune în relaţie cu sine. Neadmiţând sentimentul în stare brută, bănuindu-l de dulcegărie, îi substituie senzaţia ori cel mult forma sa concentrată, fulgurantă care este emoţia. (…) Poetul e unul din cei mai puri lirici ai noştri, refugiindu-se în realitatea şocantă, rebarbativă, care e un test al deconvenţionalizării… Dar în afara semnificaţiei intrinseci (estetice) pe care o ilustrează creaţia lui Gellu Naum, aceasta îndeplineşte şi un rol istoric deloc scos în evidenţă până în prezent. Autorul Copacului-animal îndatorează o seamă de poeţi ce i-au urmat cu prefigurări dintre cele mai incontestabile ale particularităţii lor. Istoria literară va trebui să refacă itinerariile unor deveniri lirice, protejând dreptul de pionierat al celui mai important poet suprarealist al nostru. (…) Peste aceştia ca şi peste alţii, Gellu Naum întinde un fir al unui lirism cu atât mai curat şi mai profund, cu cît face toate încercările posibile de a se macula şi a se renega. Nici un neajuns al vârstei nu i-a atins scriitura suplă şi tonică, înzestrată ca acum patru decenii cu însemnele unei eterne tinereţi.