DISCURS CĂTRE PIETRE


Pe o cale ferată pustie le vorbeam pietrelor
cu un foşnet prelung seara cădea
ceva se surpa printre crengi se năruia
într-o haotică geometrie


calea ducea în patru direcţii diferite
peste câmpiile grele ale cerului


mecanicul fuma liniştit puteam alege locul
îl alegeam


atunci se năştea în noi o aspră penitenţă
seara ne cădea părul îl puneam deoparte
cu un foşnet prelung cerul cădea
ceva se surpa în noi se năruia


Precedenta Înapoi Urmatoarea

© 2003 Fundaţia Gellu Naum - Toate drepturile rezervate